in Romania literara nr. 10

Stiu ce miza literara si trans-literara exista in ea si cita pasiune a mobilizat autorul. Ea reprezinta, inainte de orice, reprimarea propriei naturi, exuberante si debordind de energie (uneori intr-o forma depresiva, aproape autodistructiva), in favoarea unei modalitati invecinate cronicii istorice sau „darii de seama” a marilor romancieri realisti. E o carte daruita unei idei, o polemica implicita la adresa mult prea apasatului discurs identitar pe care l-am auzit pina la sufocare pe vremea stalinismului national ceausestian si pe care, din pacate, il auzim mult prea frecvent si azi.
Negru si rosu s-a bucurat de aprecieri si datorita tratamentului subtil – adica rece – al unei teme incandescente. Personajele, situatiile, ideile sint lasate sa devina propriul avocat, intr-o confruntare plina de energie si expresivitate cu procuratura prejudecatilor si stereotipurilor nationaliste. Memoria, adevarul si compasiunea alcatuiesc un amalgam plin de gravitate si noblete, menit sa aduca prozei actuale din Romania un graunte de rationalitate intr-un peisaj dominat de subiectivitatea marturisirii si de prea-plinul-de-sine al talentelor naturale –, dar nimic mai mult de-atit.