in Romania literara nr. 9

(...) cu atit mai surprinzator fiind marele sau talent, recunoscut, de altfel (prin numeroasele editii ale Portretului unei familii turcesti, scris in engleza si publicat in 1950). Totusi este evident ca, in complexitatea multiforma a acestor amintiri, marele merit pentru farmecul cartii revine mai ales atmosferei din Istanbulul de la sfirsitul imperiului otoman. Arta scriiturii e totusi instinctiva si, la un moment dat, cind realitatile descrise isi pierd culoarea, paleste si intensitatea cartii.
Am remarcat si la Irfan Orga pregnanta personajelor feminine (la Orhan Pamuk mai putin „pe fata”), de parca am asista la un transfer de forte: autorul, cu o sensibilitate feminina, creste datorita unor femei aparent supuse, dar in realitate stapine pe situatie, chiar mai puternice decit barbatii.(...) Traducerea lui Marius-Adrian Hazaparu, la rindul ei nuantata si bogata, e pe masura acestei povesti in care, pina la urma, amintirile par presimtiri ale destinului.