in Romania literara nr. 9

Cu un volum, asadar, de povestiri, astfel cum sintem avizati din titlul noii carti (poate prea lung!), adica de naratiuni care implica o desfasurare de evenimente, cu personaje intre care functioneaza anume raporturi, la fel ca in romane. Deosebirea sta in dimensiuni, fapt ce aduce si o oarecare diminuare a mizelor. Altfel, mai toate povestirile din volum le putem considera si romane, mici romane, prin epica lor densa si prin faptul ca ne transporta in lumi configurate. (...)
Proiectiile isi largesc necontenit cuprinderea, de la cei trei la lume si la fel in toate povestirile lui Varujan Vosganian, propunind o imagine cind reala, cind fantastica a ceea ce am trait noi si cei care ne-au precedat in istoria postbelica: inchisorile politice, tortura, mizeria din timpul ceausismului, venirea minerilor in ’90 si felul in care vad lucrurile cei care le-au trait, unii rosi de cainta, altii nostalgici, iar altii indiferenti. Istoria se reface din cioburi si e retraita de memoria vie a unui scriitor martor. Unul dintre cei mai avizati si mai nedispusi sa uite ce am trait in convulsionatele vremuri inca neapuse.