pe bookaholic.ro

Peixoto abordeaza aici marile teme ale literaturii, cele cu litera mare, ne spune despre dragoste, despre singuratate, despre absurdul existentei, despre moarte, despre resemnare, si o face briliant, loveste unde doare mai tare tocmai pentru ca auzi personajele astea suferind si analizindu-si suferinta; Peixoto te ia pe sus, cu forta cuvintelor, si te duce in capul si in inima lor. Este un ritm innebunitor in cartea asta, iar Peixoto o revelatie, un scriitor ca o strafulgerare. (...) O poetica mi-nu-na-ta brazdeaza romanul, o delicatete fara margini si o brutalitate parca razbunatoare (...) In ciuda sumbrului si a fatalismului din carte, Peixoto impodobeste aici fiinta umana cu ceea ce are ea mai frumos: demnitatea. O lectie de maturitate despre care, iarasi, as vrea sa inteleg de unde vine, si intuiesc ca asta se va intimpla atunci cind Peixoto isi va scrie, poate, memoriile.