in Observator cultural nr. 710

Scrisa alert si captivant – in ciuda informatiei bogate, docte si a referintelor numeroase –, ea va cuceri, cu siguranta, nu numai publicul de specialitate, ci si marele public, fiindca autoarea se lasa prinsa, ea insasi – cu nostalgia unei amintiri marcante din copilarie –, in mrejele unei „povesti”. Asa cum Dandysmul era intitulat „o istorie”, cartea despre amazoane – fiinte incerte, la limita, deseori fragila, dintre mit si realitate – este numita „o poveste”, pentru ca lucreaza nu cu date istorice, ci cu materia impalpabila a imaginarului omenesc. E o carte, in ultima instanta, plina de farmec, strabatuta de subiectivitati asumate personal si circumscrisa biografic, a unui „intelectual sarmant”.