pe constantinpistea.wordpress.com

Este o alergare impotriva fricii de imbatrinire, dar si impotriva firii. Seamana cu alergarea pe banda. Mereu cu privirea-nainte, iei multe in calcul, ai orizonturi de atins, numai ca trebuie sa fii constient de faptul ca, la viteza asta, daca se intrerupe brusc curentul, te cam trezesti cu cracii-n sus. Alearga mi se pare si un soi de manifest impotriva alergarii bezmetice, a haosului care ne supune zilnic. Citi nu ne spunem seara ca, uite, s-a dus ziua si n-am facut nimic? Totusi, sintem obositi. Fara sa fi facut nimic. Nimic pentru noi.
Dupa ce o lasi sa se depuna, cartea asta reuseste sa-ti aminteasca un lucru important: ca nu e bine sa te irosesti in chestii nesemnificative.