Prozele scurte ale lui Buzzati rafineaza aceste ipoteze ale artei sale. Fantasticul lui Buzzati este unul pe muche de cutit – in spatele stranietatii se intrevede judecata unui moralist, iar jocurile imaginii sint hranite de constiinta finitudinii si a singuratatii. Creator de mituri, Buzzati este un argonaut ce nu inceteaza sa pluteasca pe aceste mari strajuite de umbrele universului nostru. Atingerea sa este vrajita, iar vraja aceasta are darul de a exacerba trasaturile de miracol, groaza si grotesc ale lumii umane. Intilnirea ratata dintre Stephano Roi si monstrul Colombre, cel chemat sa ii aduca perla fericirii, este intruchiparea ultima a acestei conditii a nefericirii pe care Buzzati o incadreaza, narativ. Istoria contemporana este retopita in athanorul sau fantasmatic. Crucisatorul Tod, cel care cutreiera apele oceanelor dupa infringerea lui Hitler, este spatiul wagnerian ce detine intreaga forta ucigasa a secolului. Prabusirea sa in adincimi de mare, sub loviturile unei flote de naluci, este incununarea unui traseu al mortii si al nebuniei Germaniei naziste.
