pe catchy.ro

Am scris Alearga in citiva ani. Din acest motiv, poate, am trecut cu textul acesta prin toate fazele posibile: cele in care mi-a placut, cele in care mi-am zis ca n-o sa-l public si o sa-l scriu pina la sfirsitul vietii si tot asa. Pina in punctul in care mi-am dat seama ca am nevoie sa-i pun punct ca sa pot merge mai departe. Pentru ca nu puteam reface la infinit aceeasi cursa pentru ca nu mai eram aceeasi alergatoare.
Odata ce decizi sa publici un text inseamna ca i-ai taiat cordonul ombilical. Si el e pe cont propriu. Tii la el, dar se indeparteaza de tine. Bucuria cea mai mare e cind cineva il citeste si iti spune apoi ca ai scris, fara sa stii, chiar despre el. Nici macar nu l-ai cunoscut vreodata, pe cititorul acesta care s-a regasit perfect si a vibrat la textul tau… Trebuie sa recunosc, e un sentiment extraordinar. Si mi s-a intimplat des cu Alearga.
Odata ce am reusit sa scriu un text si sa-l duc la capat ma simt mai puternica. Vulnerabilitatea topita in el incepe sa produca anticorpi vitali.