pe bookaholic.ro

Soldatii. Poveste din Ferentari, Adrian Schiop, Editura Polirom. Este una dintre cele mai profesionist scrise carti din literatura romana din ultimii ani, dar si una dintre cele care pun si cele mai mari probleme. Faptul ca e un roman scris profi, cu care nu te plictisesti o secunda si care nu-ti da o clipa senzatia de contrafacut, de literaturizat nu inseamna insa decit atit: ca modul in care Adrian Schiop a livrat o poveste din Ferentari e cu mult mai performant decit multe alte moduri in care scriitorii romani livreaza povesti despre diverse.
Daca ne apucam sa analizam ce relatie e intre naratorul lui Schiop si personajul principal, ce distanta e intre autor si narator (nu prea e), daca ne apucam sa disecam ce reflexe internalizeaza personajul asta (homofob, misogin, cvasirasist) si ce raport are el cu celalat personaj, fostul puscarias din Ferentari, cu care traieste o poveste de dragoste, lucrurile arata strimb. Inegal si abuziv, pe scurt. Pentru ca relatia lor e una care se pune in niste termeni de putere grosolani, pentru ca Ferentariul e vazut prin ochii cuiva care se crede foarte tare pentru ca el a fost „acolo“, pentru ca totul pare cumva demonstrativ si de vinzare. E o poveste din Ferentari, de la marginea-marginii, cum nu se spun prea multe si prea des.