în revista Vatra, nr. 1-2/2023

Privită de la distanță, cartea pare un rechizitoriu nemilos pe de o parte la adresa literaturii cu majusculă, căreia Negrici îi opune (în descendență lovinesciană, observa Teodora Dumitru într un text din „Cultura” din 2011) o concepție asupra literarului ca fapt tranzitoriu și contextual. Alături de semnalarea inflației unor termeni precum „canonic”, „absolut”, „clasic”, „permanență”, „actualitate”, criticului i se pare bizară încercarea de resuscitare artificială a unor autori sau opere al căror mesaj a devenit incompatibil cu actualitatea: „Trebuie, însă, să ai o mare tărie să poți declara decesul unei opere la care generații întregi s-au închinat și la care tu însuți ai ținut cu ardoare”.