în Dilema Veche, nr. 974

Ideea principală a cărții lui Graeber și Wengrow este că sunt multe indicii arheologice de ultim moment care arată că în „zorii preistoriei”, în societățile de vânători-culegători, au existat forme de organizare socială în care conceptul de libertate individuală era cel puțin la fel de bine articulat și aplicat ca în regimurile liberale moderne. Declinarea acestui concept i-a condus pe așa-zișii primitivi la un cu totul alt înțeles al termenului de proprietate individuală, al celui de autoritate, al responsabilității sociale și întrajutorării. Istoriografia însăși se află în fața unei provocări reale, ea nemaiputând de acum înainte, cu aceeași ușurință, să expedieze drept necunoscută, nerecuperabilă și neimportantă o întreagă „perioadă arhaică”. (…) Concluzia poate părea una convenabilă pentru curentele de stânga, de la care cei doi autori se reclamă, dar este una care rezistă autonom, indiferent de orientarea susținătorilor ei, pentru că e însoțită, prin această carte, de numeroase argumente de ordin teoretic și arheologic.