Narațiunea avansează calm, în mari capitole, într-un seducător contrast cu galopul evenimentelor. Paginile în care Hasdeu se autoanalizează – vorba vine! – sunt de-a dreptul palpitante, iar chinurile morale prin care trece retrospectiv examinându-și păcatele casnice și greșeala de a-și fi suprasolicitat intelectual fiica sunt de o sfâșietoare autenticitate. Povestirea realistă are periodic irizații fantastice, stârnite de „duhurile” care-l bântuie pe Hașdeu la bătrânețe. Artistic, această biografie romanțată a lui Hasdeu e o mare izbândă – poate cea mai mare! – a romancierului George Cornilă. Iar interpretarea pe care Cornilă o dă personajului său e – n-am alt cuvânt – o contribuție esențială la mai buna înțelegere a acestui bizar erou civilizator al României în curs de întregire.
