pe Romania-actualitati.ro

Politolog american deja consacrat mai ales prin eseul Sfârșitul competenței (tot Polirom, 2019), Tom Nichols argumentează de această dată că discreditarea publică a științei și expertizei semnalată în Sfârșitul competenței este doar un epifenomen al unui proces mai larg și mai periculos - contestarea democrației. Desigur, admite el, nu este pentru prima oară când se petrece așa ceva. În istoria europeană, de exemplu, un proces asemănător a avut loc în anii ‘30 ai secolului trecut. Există însă o deosebire între cele două manifestări. În vreme ce atunci, acum aproape o sută de ani, era vorba de o nemulțumire socială condensată, dată de criza economică și de șomaj, de sărăcie și de înapoiere, de data aceasta amenințarea vine tocmai din interiorul democrației, de la oameni care au profitat și profită din plin de binefacerile ei. De ce s-a ajuns aici? Cum se explică audiența largă a populismului contemporan, care speculează această „țâfnă” politică - termenul e al lui Tom Nichols - pe care oamenii o manifestă atât de ușor și de des? Autorul menționează printre cauze o doză importantă de consumerism, atât la nivelul bunurilor, cât și al informației, care ar crea în societățile occidentale un nivel „nerealist” al așteptărilor - de la cei din jur, de la serviciu, de la societate, de la politicieni, de la democrație în general. „Ni s-a urât cu binele”, pare a spune în concluzie Tom Nichols, cu referire la ultimele decenii de rateuri în materie de acțiune și responsabilitate civică. Democrația ne permite să fim dezordonați, ignoranți și delăsători, pare el să spună; dar aceasta este o libertate de care nu trebuie să profităm, ci din contră, să ne străduim încontinuu să fim disciplinați, harnici, vigilenți și mai dispuși să acceptăm că nu toate ies așa cum ni se năzare nouă.