pe bookhub.ro

Eseul Identități ucigașe, apărut anul acesta la Polirom, în traducerea din limba franceză și cu o prefață de Florin Oprescu, m-a bulversat de-a dreptul prin forța argumentativă cu care Maalouf dinamitează preconcepții și mituri care au deopotrivă legătură cu Orientul și Occidentul, inclusiv cu iluziile și spaimele fiecăruia dintre noi. Eseul, aflăm din prefața cărții, a fost scris în 1998, când Maalouf avea 49 de ani și își publicase deja multe dintre cărțile care i-au adus consacrarea. Abordând tema spinoasă a identității din multiple perspective era ca și cum ar fi deschis cutia Pandorei. (…) Parcurgând acest eseu, nu poți rămâne indiferent. E scris în 1998, dar parcă ar fi scris azi. E Maalouf un vizionar? E un tip inteligent lucid, speculativ, atent la lumea în care trăiește. Dacă toate acestea sunt trăsăturile unui vizionar, atunci Maalouf exact asta este. Nu mai pot privi lumea cum o priveam înainte de lectura acestui eseu. Cartea, în sine, este un examen dur. Îmi vine să murmur mereu o frază care mi-a rămas în minte ca un cui înroșit: „Lumea e o mașinărie complexă care nu se demontează cu o șurubelniță”. Fiecare individ are identitate specifică. E simplist, contraproductiv și periculos să crezi că îl poți aborda folosind aceeași unealtă, aceeași unitate de măsură.