România literară nr. 29-30/2026

Recunoscută ca unul dintre cei mai buni romancieri actuali, dar și pentru excelentele volume de memorii... proza scurtă a Gabrielei Adameșteanu poate părea un exercițiu de digitație, secundar sau pregătitor pentru roman. Numai că, și dacă proza scurtă a însoțit mereu romanul în ceea ce-o privește pe scriitoare, după propria mărturisire, ea i-a deschis alte posibilități de a gândi textul în brevitatea sa sau în orizontul de posibilitate pe care nuvela îl deschide. Totuși, o parte din short story-uri pot fi tratate ca decupaje de roman, adică incorporabile în ceva mai vast. Volumul de față... face punte între un înainte și un după 1989, două epoci care se oglindesc una în cealaltă, cu un provocator plonjeu în epoca pașoptistă la confiniile cu cea fanariotă în curs de destrămare. Majoritatea povestirilor cresc însă din același trunchi al unei explorări a realului pe baza documentului de viață.