pe romania-actualitati.ro

Subiectul acestei cărți este unul special - fie și numai pentru că specialiștii lui au invariabilul obicei de amuți pentru totdeauna imediat ce l-au experimentat. Încăpățânați, ei nu mai vor să scrie nimic despre el, nu mai comunică deloc, iar la întrebările auditoriului anxios strâns în jurul lor răspund prin aceeași țeapănă, liniară, neperturbată tăcere. Dar dacă reușim să îl tratăm ca pe un „subiect viu” - cum face și Octavian Buda, autorul cărții - lucrurile se schimbă. Viața se ocupă cu urmele acestui criminal în serie niciodată prins care e moartea. Îi face profilul. Încearcă să îi stabilească obiceiurile de acțiune. Vrea să prevadă și chiar să zădărnicească următoarea lovitură. Poate că uneori - rareori - reușește, dar doar pe moment. Pentru că subiectul este și nesfârșit, înnoit cu fiecare act numit naștere, de parc-ar exista o presiune pe moarte care ajunge să nu mai prididească cu atâta treabă.