pe Romania-actualitati.ro

Eseul lui Amin Maalouf este o meditație pe tema identității, căreia autorul încearcă să îi ofere un rol explicativ major în evoluția lumii. Pe parcursul demonstrației sale, el combate teoria - pe care o prezintă ca „foarte răspândită în Occident” - conform căreia fundamentalismul ar fi reprezentativ pentru islam. Dimpotrivă, spune Maalouf, creștinismul a avut perioade mult mai întinse de intoleranță, timp în care islamul a fost deschis față de alte culturi și populații. Da, astăzi creștinismul este cel ce pare mai compatibil cu democrația, dar acest fapt nu înseamnă că islamul e incompatibil cu ea. Ce e specific zilelor noastre, susține autorul, este occidentalizarea modernizării, precum și globalizarea acestei modernizări. Pe urmele lui Toynbee, el spune că trăim o epocă în care amploarea comunicațiilor depășește ritmul inovărilor, spre deosebire de era preistorică, în care oamenii inventau mai mult decât puteau împărtăși, și de cea de până de curând, în care inovarea și propagarea erau oarecum proporționale. Grație acestei comunicări nemaiîntâlnite, omenirea este azi aproximativ la același nivel de cunoaștere indiferent de țară și de continent, o cunoaștere izvorâtă mai ales din gândirea occidentală, ceea ce a avut ca efect o serie de crize identitare globale, fie că vorbim de Iran, de Rusia sau de alte societăți și grupuri care se simt amenințate. (…) Recomandarea lui Maalouf este ca omenirea, în vreme ce conștientizează că globalizarea de nuanță americanizantă este ireversibilă („pentru prima oară în istorie transformarea e planetară”) ar trebui să încerce să conserve identitățile locale prin autocunoașterea care aduce toleranța. Marile apartenențe - etnia, limba și religia - sunt printre primele care s-ar preta la această încercare - sau, în cuvintele lui, este foarte bine că un german și un coreean se înțeleg în engleză, dar nu mai e în regulă că un spaniol și un francez, ca să se înțeleagă, recurg la engleză. (…) Cu acest eseu al lui Amin Maalouf, editura Polirom continuă să prezinte publicului român aspecte semnificative ale dezbaterii contemporane de idei de expresie franceză, în linia urmată recent, printre altele, de volumele lui Bernard-Henri Lévy și Michel Houellebecq.