E o poveste despre singurătate, despre un marginal, e un caz, să spunem așa, pe care l-am dus la extrem, dar Samson, în singurătatea aceasta a lui, încearcă să înțeleagă lumea, să o descopere, încearcă să îi dea sens și, până la urmă, asta m-a interesat ca prozator, să încerc să văd prin ochii lui Samson realitatea și, odată cu el, să încerc să-i creez un sens, să dăm sens tuturor lucrurilor care se întâmplau și pe care le luam ca atare, nu le consideram nici greșite, nici bune, era despre felul în care lucrurile se întâmplau. Acum, retrospectiv, cred că lucrurile trebuie să capete un sens, iar Samson, pe parcurs, asta încearcă să facă. Până la urmă, și titlul cărții este legat de asta pentru că această încercare de a face în așa fel încât să nu se aleagă praful de toate este, de fapt, o încercare de a da sens lumii și de a căuta o soluție pentru a face ca într-o mare de corupție, de rău, de violență, să existe o mică speranță.
