Da, mi-a plăcut tare, tare de tot cartea asta. Introspecțiile Soniei și căutările ei de sine mie îmi vorbesc. Am citit cartea asta cu Sonia vorbind de pe dinăuntru, nici nu prea m-au interesat celelalte personaje. De altfel, ele nici nu există, cumva. Naratorul din cartea asta nu e deloc obiectiv. Empatizează profund cu Sonia, așa că toți ceilalți sunt niște proiecții. Ai nevoie de ei ca să o înțelegi pe Sonia, atât. Că despre ea e vorba în carte. Și e ca și cum despre tine ar fi vorba în carte. La sfârșit ridici mâna. Îți ceri voie să-ți pui niște întrebări.
