pe pagina personală de facebook

„Nu vreau să par filosof, dar viața mea începe cu sfârșitul ei.”, sunt vorbele lui Nichita Stănescu folosite de Bogdan Crețu și ca motto al primei părți, și ca piatră unghiulară a cărții sale despre el. Sfârșitul înseamnă 1983, anul morții. Marcat de boală, poetul - ajuns la vârsta de 50 de ani - își scrie testamentul, adică răspunde printre picături întrebărilor lui Aurelian Titu Dumitrescu pentru ceea ce avea să devină Antimetafizica, volum apărut postum. Acesta e și pragul temporal de pe care Bogdan Crețu rememorează în stil indirect liber diverse întâmplări semnificative din copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea stănesciană, cum sunt cele care justifică obsesia morții ori cele care luminează relația simbolică poet-soldat. Toate episoadele biografice sunt expuse însă de BC într-o ordine mai curând afectivă decât cronologică. Este și motivul pentru care el refuză ideea că această carte este o biografie (romanțată), revendicând pentru ea încadrarea în genul romanesc. Și e, într-adevăr, un roman, are toate atributele specifice: problematică (drama unui creator care își trăiește condiția cu o intensitate împinsă până la autodistrugere), personaje, tensiune. (…) Ca să-l poți privi din interior pe Nichita fără să-l fi întâlnit pe viu, trebuie să ai o mare intimitate nu doar cu opera, ci și cu viața lui. Grație lecturilor și discuțiilor cu cei care l-au cunoscut, BC și-a construit convingător această intimitate. Dovadă: romanul Nichita. Poetul ca și soldatul a stârnit un mare interes în lumea românească, ajungând, la nici două luni de la apariție, în topul vânzărilor Polirom. Scris cu o mână sigură de prozator, cu multe pasaje de un lirism autenic, e citit nu doar de cei interesați direct de autorul celor 11 Elegii, ci și de cei neinteresați. Fiindcă în el Nichita e viu și tulburător, un personaj de neuitat, un om care a crezut până în pânzele albe în steaua lui. Poate că la posteritatea operei sale se gândea când a spus: ”Nu vreau să par filosof, dar viața mea începe cu sfârșitul ei”.