pe omiedesemne.ro

Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie este o carte între genuri: poate fi considerată într-adevăr o istorie de familie, dar este și un eseu cu multă literatură și film, și întrucâtva roman de spionaj. Tatăl autorului, Dan Gorzo, a avut niște încrengături ciudate înainte de 1989 și chiar și după, și a avut și un nume belgian: Monsieur Mermond. Volumul alternează între trecutul inimaginabil pentru un tânăr de azi: dictatura întunecată, dar în care aveai serviciu și locuință, însă în care ți se putea întâmpla orice din partea autorităților (dintr-o încurcătură de neînțeles până la capăt – marca acelor vremuri – Dan Gorzo face închisoare de unde iese schimbat pe o viață) și perioada tranziției, în care ți se putea întâmpla orice din partea oricui, respectiv prezentul în care el, Andrei, vrea să-și înțeleagă tatăl pe care l-a iubit cu afecțiune, și literatura și scenariile lui Graham Greene, ale căror acțiune și personaje sunt infiltrate în text nu întotdeauna cu un simț deplin al proporțiilor, aș adăuga.