pe nesemnate.ro

Fără să cizeleze frazele excesiv, dar exprimându-se concis și lejer, fără epifanii ori twisturi spectaculoase sau nesfiindu-se să reia aceleași procedee stilistice în alte contexte, însă dând frâu fanteziei și punctând textul cu o „ironie savuroasă”, fără șarje poetice, dar cu metafore și alăturări inedite cât să deschidă perspective neașteptate, Bogdan Răileanu reușește să placheze atenția cititorului prin dezinvoltura cu care conduce povestea, cu forța expresivă și siguranța celui care este conștient de atuurile sale. Stilul lui este de multe ori ușor recognoscibil, autorul se oprește asupra unui element sau asupra unei situații neobișnuite din realitate și începe să o chestioneze concentrându-se – cum s-a și remarcat – fie asupra unor detalii particulare, fie lărgind cadrul întâmplării, dovedind că se poate concentra atât pe spații restrânse, cât și privind lucrurile de la distanță.