Asemenea maeștrilor săi din literatura polițistă universală, Georges Simenon și Raymond Chandler, Radu Țuculescu ne propune prin Gudrun. O crimă aunțată un roman care, dincolo de intriga polițistă, mizează pe portrete vii, memorabile, de personaje care se află într-o luptă continuă nu doar cu lumea din jurul lor, ci și cu ele însele. Aș mai adăuga că și pentru Radu Țuculescu, ca și pentru magiștrii săi, răul și binele, deși în cărțile sale par a fi delimitate cu atenție și ilustrate prin caractere și psihologii care nu lasă loc îndoielilor, sunt mai degrabă noțiuni a căror structură fluidă erodează în cele din urmă soliditatea oricărei morale absolute. Iar aici Țuculescu, care se considera „un scriitor liber”, este el însuși un maestru al disimulării prin ironia și umorul prezente din plin în cărțile sale.
