pe lapunkt.ro

Printr-o structură extrem de minuțios creată, cititorul este permanent chemat să confirme sau să infirme identificarea naratorului cu personajul Smurov, Nabokov creând în Ochiul o narațiune plină de suspans, în ceea ce el numește a fi un fel de experiment post-existențial. Naratorul, prin vocea personajului Smurov, cu care, da, se confundă, se plânge de o conștiință de sine mistuitoare, de care ar vrea să scape şi care îl face deosebit de ceilalţi. O idee existențialistă, cu accente expresioniste, conform căreia numai conștiințele lucide, superioare sunt capabile de astfel de lucidități în fața condiției umane lipsite de sens.