Prozator de anduranță, Cosmin Perța a tot plusat în anii din urmă cu romane în varii formule, de la trilogii parabolic-mistice și povești fantastice la unele pseudo-realiste și picarești. În Dispariția (2021) și-n Ca să nu se aleagă praful de toate (2023), de pildă, ca să mă refer doar la două dintre ultimele, lumea interlopă interferează cu distopia, cu thriller-ul politic și cu un anume gen de antieroism urban. Am mai spus-o, ceea ce reține atenția în ramificațiile acestui profil ambiguu de autor e amestecul indiscernabil de violență și candoare, de intelectualism veșnic ironizat și mizerabilism demn de milă, de ratare social-afectivă și voință de mântuire, eventual printr-o mult așteptată metamorfoză întru bine sau printr-o evadare a personajelor undeva, departe, într-o altă lume.
