- Bogdan CARANFILOF
- Dosar de presă
- 0 likes
- 233 views
Cartea scrisă de David Graeber și David Wengrow este densă și surprinde atât de multe aspecte, fenomene și situații încât face imposibilă condensarea lor în cadrul a câteva pagini. Este tratată în profunzime o perioadă de cinci milenii, surprinsă pe diverse continente, în locuri mai mult sau mai puțin cunoscute, iar argumentația se sprijină pe o cantitate masivă de informații de natură arheologică, antropologică, istorică, psihologică și așa mai departe. Sunt luate în calcul posibilități dintre cele mai surprinzătoare, sunt aduse în discuție și demolate mituri sau ipoteze ce căpătaseră calitatea de certitudini. Merită subliniată, de asemenea, prezentarea fenomenului sclaviei, care comportă premise surprinzătoare și este departe de a fi uniform, așa cum s-a crezut. Un capitol just prezentat privește violența umană și formele sale de manifestare în această perioadă, din nou, cu interpretări mai puțin sau deloc intuite. Este tratată cu multă atenție, de pildă, problema matriarhatului și rolul femeii în cursul acestor secole, rol care ar trebui serios reconsiderat. La fel, se pune la îndoială viziunea eurocentristă asupra istoriei, fenomen menit a greva asupra interpretării oneste, principiu aplicabil, de altfel, întregii istorii, cu condiția, aș adăuga, de a nu trece într-o altă extremă, în condițiile în care tentația de părăsire a echilibrului nu este deloc neglijabilă. Nu în ultimul rând este amintit Mircea Eliade, dintr-o perspectivă deloc măgulitoare, fie că ne referim la afinitatea ideologică cu Mișcarea Legionară, fie la scrierile sale despre sacru și profan, ceea ce trebuie să recunoaștem că este real, Eliade nemaifiind un reper al istoriei religiilor în spațiul occidental. Cititorul, chiar și cel avizat, este nevoit să se confrunte cu un microunivers informațional, dificil de gestionat din punct de vedere tehnic, dar reconfortant din punct de vedere intelectual. Mai ales că lucrarea generează un potop de întrebări și îndoieli, fiind iconoclastă până la paroxism. În mod cert, nu toate interpretările sau concluziile la care ajung cei doi autori sunt infailibile, dar cel puțin au meritul de a induce germenii unei dezbateri obiective, care să își propună inclusiv o altă viziune, indiferent de limitele sale. Nu este o lectură facilă, cu siguranță, dar merită avatarurile travaliului intelectual.