pe blog.libris.ro

Întotdeauna cartea preferată e ultima, cel puțin așa se întâmplă în cazul meu. Nu știu dacă e o nedreptate, e ceva firesc să te atașezi de ultima carte scrisă, ești cel mai aproape de ea, e proaspătă, ești încă obsedat de subiect, de dinamica personajelor. În acest moment, Linia Kármán e cartea care încă mă preocupă, nu m-am eliberat complet de ea. Încă mă gândesc la felul cum a reușit sau nu să lege firele tuturor părților trilogiei, la personajele care circulă dintr-un roman în altul. Întotdeauna am preferat ultima carte scrisă și pentru că ea ținea de o anumită zonă de interes, de o temă sau un subiect care mă preocupa în acel moment. Dar cred și că sunt un evaluator bun al cărților mele, ca și ale altora, asta vine din activitatea mea de critic și teoretician, dar și din cea de editor, am o abordare obiectivă, nu mi-e greu să le așez într-o ierarhie.