pe blog.libris.ro

Anii romantici, sintagmă preluată de la un tânăr revolutionar din decembrie 1989, ne poartă tocmai în perioada critică a transformării României, a contactului cu alte lumi, a deschiderii spre dialog, dar și spre violență, în niște timpuri volatile din care au erupt două Românii, acele divizuni profunde între orizonturi, diviziuni ce au persistat chiar și până astăzi, dar poate într-o formă mai atenuată. (…) volumul de amintiri , Anii romantici, al Gabrielei Adameșteanu e impresionant prin sentimentul onestității și integrității pe care îl transmite. Dincolo de informațiile inedite pe care doar un martor le putea culege, am simțit un spirit echilibrat și decent în evocările autoarei. Am apreciat de asemenea spiritul recunoștinței sau măcar al respectului față de cei care i-au devenit adversari sau față de care a răcit ulterior relațiile. Nu în ultimul rând, dincolo de portrete și evenimente, există multe momente cinematografice, capturate rapid, dar cu efect de Gabriela Adameșteanu: fie că e vorba de vestea morții lui Culianu și sentimentul indiferenței lumii resimțit la o cafenea din Roma într-o după amiază a anului 1991, fie că e vorba de momentul mineriadei care o prinde pe Gabriela Adameșteanu într-o redacție suedeză, cu linii de telefon care se întrerup în timp ce minerii marșează pe străzi, fie că e vorba de senzația de liniște și de pace de după accidentul de mașină sau de vestea candidaturii la președenție a lui Emil Constantinescu în 1992, apărută parcă dintr-o glumă acasă la autoare. Deși l-am descoperit după aproape 10 ani de la apariție, Anii romantici rămâne un volum la fel de proaspăt și de captivant și astăzi, când autoarea pregătește o continuare care probabil va apărea în 2023, Meserii nerecomandate femeilor.