pe alecart.ro

Ceea ce în Fragil, volumul de povestiri cu care Simona Goșu a debutat, era mai apăsat, mai zguduitor – faptul de viață traumatizant, falia tot mai adâncă între lumea adulților și cea a copiilor, tensiunea dintre egoism (sau doar indiferență, oboseală) și inocența pulsând de spaime la ciocnirea și apoi la întrezărirea a ceea ce e realitatea, în Stela devine mai temperat, mai atent construit, mai dens. Poate de aceea mai cutremurător, căci nu mai e ostentativ scos la iveală. Întâmplările sunt acum decantate, criza e analizată în urmele pe care le lasă în viețile personajelor, nu în momentul declanșării ei. Ceea ce sugerează o altă vârstă a prozatoarei și generează un echilibru între realitatea pe care o cartografiază și viața sufletească a oamenilor prinși în rutina, în alegerile, în ritmul existențelor de care s-au lăsat copleșiți.