pe alecart.ro

Pe unde înoată urechinii e un roman despre zvonuri, deformare, despre orbire și despre manipulare. Despre putere. Despre alterarea adevărului și instigarea la ură. Un roman al nebuniei, al scoaterii din normalitate a unei comunități și al transformării ei într-un sistem monstruos (cu atât mai monstruos cu cât pare nevinovat și se instaurează „firesc”, protejat de autoritatea bisericii și de cea a statului – așa, șchioape și cunoscute ca fiind atinse de cele omenești), care ajunge să dea naștere, să întrețină și apoi să creadă într-o minciună. Propria minciună – o formă de halucinație aproape colectivă, devenită mai puternică decât adevărul – văzut, știut, consemnat. Din care se propagă intoleranța, violența, care conduce la anihilarea celuilalt – devenit pe neașteptate cel diferit, cel străin, cel demonizat, cel care îți vrea răul (deși tu ești cel care face propriu-zis răul), cel care trebuie izgonit, definitiv îndepărtat. Cel văzut ca o amenințare. Cel care merită să moară.