- Andreea CALEMAN în dialog cu Anamaria SPĂTARU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 38 views
Este o carte atât de concentrată, încât nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării – exact cum e și textul original. În ce privește impactul, după cum spune Ia Genberg, unele cărți îți rămân în măduva oaselor mult timp după ce le-ai uitat titlul și detaliile. Cred că așa va fi și cu această carte. Recunosc că am fost puțin sceptică la început, dar după ce am citit-o am rămas, pur și simplu, uimită. E incredibil cum, în mai puțin de două sute de pagini, cineva poate să-și construiască un autoportret prin alte patru portrete. Este o carte cu o construcție aparte – neliniară, alcătuită din patru capitole, fiecare purtând numele unui personaj. Fiecare personaj intră în scenă când vrea, nu există un fir narativ clasic, ci mai degrabă ceea ce aș numi un „pilon afectiv”. Ceea ce le leagă este relația lor cu eul narativ, cu naratoarea. Trebuie să fiu atentă să nu spun „autoarea”, pentru că asta e senzația – și totuși, e ficțiune, nu autobiografie.
Da, cred că e una dintre cărțile care va rămâne cu mine mult timp.