în Observator cultural, nr. 1225

Despre cum funcționa uriașa mașinărie imperială în cap cu mult-iubitul – și de către românii din Transilvania – împărat aflăm abia din această lectură, bazată pe o remarcabilă documentare și abilă utilizare a datelor. Cum era organizat tot aparatul funcționăresc, ce fonduri se cheltuiau și cum erau gestionate – avem la îndemână și cifre și multe ilustrații care ne ajută să înțelegem cum funcționa curtea imperială. Bărbați, femei, copii, se locuia de multe ori la locul de muncă. Militari de carieră, personaje de rang înalt, dar și simpli muncitori și umili funcționari de toate gradele. Nu lipsesc picanteriile și intrigile inerente, nici măcar corupția, care dau farmec și culoare acolo unde ar putea părea că deja suntem asaltați de prea multe detalii. Nici pomeneală. Franz Joseph? Un om supus datoriei și îndatoririlor, un om care a trecut prin multe nenorociri și drame, tolerant și intransigent deopotrivă. Pas cu pas și pagină cu pagină, ni se dezvăluie detalii, ne sunt prezentate personaje și întâmplări din mersul curții imperiale de la Viena. Împăratul moare pe 21 noiembrie 1916, după o lungă domnie și după agonia unui imperiu care iese din istorie, ca și Imperiul Otoman, ca și cel Rus, și lasă în urma lui mai multe state ce alcătuiesc azi o altă geografie politică a Europei.