În Cațavencii nr. 26/ 2026

Deși am șapte pisici și am avut multe altele de-a lungul timpului, nu citesc cărți de ficțiune doar pentru că subiectul lor e viața acestor feline. Aș zice chiar că am învățat de la pisicile mele că, oricît ar fi de mare, curiozitatea nu exclude prudența. Deci de-abia după ce-am citit vreo douăzeci de pagini, de control, m-am avîntat fără rezerve în lectura cărții chinezoiacei Yu Yoyo*. Textul întrece pînă și cele mai suprarealiste vise cu pisici: imaginația lui Yu Yoyo bate tot ceea ce ți-ai putea închipui despre metamorfozele pisicilor și viața lor de fiecare zi. Și asta într-un roman de familie în care o ea și un el se trezesc într-o zi că au o pisică (de fapt, un pui de pisică) născută din puterea gîndului. Aceasta e, susține Yu Yoyo, doar una dintre căile prin care pisicile prind viață. Există și ploi cu pisici din zece mii de picături numărate, care, de îndată ce ating pămîntul, se împrăștie care încotro, la fel cum pisicile pot apărea și din semințe de feline sau din ghemele de păr pisicesc pe care și oamenii le vomită din cînd în cînd, aidoma pisicilor.

Vocea care spune toate astea aparține unei femei care scrie și pictează într-un apartament de bloc aflat undeva la etajele de sus. Femeia are un bărbat pe care-l pomenește frecvent, mai neîncrezător decît ea, dar înzestrat și el cu suficientă imaginație, încît să perceapă transformările prin care pot trece pisicile. Totuși, bărbatul e mai sceptic și nu privește cu entuziasmul ei ceea ce face pisica lor prin casă. Cu toate astea, atunci cînd pisica născută din puterea gîndului își face apariția în apartament, și lui i se pare că mica ființă tărcată era acolo dintotdeauna. (Aceasta e și una dintre trăsăturile pisicilor existente pe care le aducem în casă. După ce explorează cu atenție încăperile, își găsesc un loc al lor, care pare să le fi aparținut de cînd te știi.)