Bogdan CREȚU, în Observator cultural, nr. 1188

Stela e un roman social. Dar e și unul de familie (care se petrece exact în momentul în care definiția familiei e în joc) și încă unul de dragoste. Pe scurt, e despre felul în care istoria mare, fie ea lipsită de mari evenimente, de mari catastrofe, sufocă viața privată. Și mai e o carte despre victoria bunului-simț. Stela nu se înrăiește. Nu privește cu ură ori invidie către ceilalți. Nu acuză pe nimeni pentru eșecurile ei. Tocmai de aceea nu e un personaj „demonstrative”, purtător de mesaj. E pur și simplu un om simplu și bun. O femeie care privește în urmă și caută ceva doar al ei. Și nu prea găsește. Dar nu regretă nici o clipă că a dat atâta altora. Și mai ales e dispusă să dăruiască și mai mult. Să trăiască pentru ceilalți, așa cum sunt ei. După Fragil, un debut excepțional, Simona Goșu a reușit să revină cu un roman bun, bine construit, care își asumă discret, netendențios provocări dificile, pe care societatea noastră încă nu a reușit să le așeze în zona firescului.