pe bookblog.ro

Sincer, cred ca viata este trista. Simt ca a scrie despre o criza a vietii e mult mai profund si mai insemnat decit a scrie despre momentele fericite sau despre rutina, pentru ca in aceste cazuri, de obicei, nu gasesti timp sa te gindesti prea mult la tine. Dar atunci cind esti confruntat cu o criza e ca si cum ai privi intr-o oglinda si poti incerca sa faci o schimbare sau sa te cunosti. Crizele ne forteaza sa fim mai curajosi, mai atenti si mai reali. De aceea majoritatea personajelor mele se confunta cu crize si greutati.
Poate fi socant, dar nu cred ca romanele mele sint pesimiste, cred ca majoritatea personajelor mele gasesc o solutie pina la finalul cartii, nu e happy-end, iar solutia nu e perfecta, dar gasesc o cale de a fi mai loiali lor insisi, mai maturi.