in Acolada, nr. 6

La fel ca unul dintre romanele precedente ale lui Alexandru Ecovoiu, Sigma (acesta insa cu o alta problematica), Dupa Sodoma are un mare potential de dezbatere. El scoate in evidenta una dintre fetele cele mai controversate ale lumii contemporane, iar problematica sa atinge in egala masura (asa cum protagonistul o face, la propriu, in cadrul povestii) ambele maluri ale Atlanticului. Ma tem insa ca nici acest roman, atit de problematic, nu va stirni in societatea romaneasca dezbaterea atit de necesara si ca, la fel ca celelalte carti ale lui Alexandru Ecovoiu, va beneficia doar de un succes international. Dincolo de calitatile lor estetice si de povestea in sine, romanele din ultima vreme ale lui Alexandru Ecovoiu au o calitate mai rar intilnita la proza: aceea ca indeamna la meditatie, dau de gindit, te obliga sa te pozitionezi si sa iei atitudine, in contextul foarte complicat al lumii contemporane. Prin aceasta romancierul roman se afla intr-o companie foarte selecta, chiar in contextul mai larg, al scrisului european.
Alexandru Ecovoiu este unul dintre prozatorii foarte originali si valorosi ai acestui inceput de mileniu. Privit cu mefienta superioara sau de-a dreptul ignorat de unii critici literari autohtoni, in vreme ce cartile sale sint traduse in tot mai multe limbi, acest autor are deja o opera care ar trebui analizata cu mult mai multa atentie de cei care se ocupa de diversele clasificari si ierarhii ale literaturii romane. S-a vorbit in urma cu citiva ani despre nevoia revizuirilor in literatura romana. Acum confuzia de valori mi se pare atit de mare incit s-ar impune macar efortul unei organizari. In ambele situatii astfel de demersuri ar trebui sa aseze la locul cuvenit si opera foarte originala a lui Alexandru Ecovoiu.