pe lapunkt.ro

Pe final de an, am savurat pe indelete Darul lui Nabokov (traducere de Veronica D. Niculescu), ultimul roman scris de Nabokov in limba rusa. Romanul este extrem de dens, atit tematic, cit si stilistic. Nonliniar si multistratificat, textul propune un permanent joc intre suprafata si profunzime, intre realitate si imaginatia care da culoare realitatii. Complexitatea ii vine si din intertextualitatea ce presupune o buna cunoastere din partea cititorului a literaturii ruse. Dar si savoarea i se trage de aici. Cele cinci capitole ale romanului sint aparent distincte, scrise in registre diferite, reprezentind, de fapt, trepte ale evolutiei ca scriitor ale aparentului protagonist, adevarata eroina a cartii fiind, ne avertizeaza si Nabokov, literatra rusa. Darul este o carte complexa, fara centru, deschisa, extrem de generoasa in semnificatii, de savurat pe indelete. Cine nu o intelege, trebuie sa reia lectura, incepind cu Puskin, Tolstoi, Cehov, Turgheniev. Ar putea primi in dar o intreaga literatura. Poate chiar niste farime din infinitul cautat de personajul-scriitor: „Ah, demon rasuflat al fiorilor ieftini, nu ma tenta cu sloganul «genul meu». Nu-i asta, nu-i asta, ci ceva dincolo de asta. Definitia este intotdeauna finita, insa eu ma intind neincetat dupa departari, am cautat dincolo de baricade (ale cuvintelor, ale sensurilor, ale lumii) infinitul, acolo unde se intilnesc toate, toate liniile”.