pe semnebune.ro

Este vorba mai degraba despre viata, despre episoade aparent banale, despre decizii si intimplari (tot aparent) marunte, care apoi te urmaresc si schimba tot ce vine dupa ele, pentru ca, nu-i asa, viata nu are unitati de masura. Dragostea din povestirile lui Lucian Dan Teodorovici nu e un registru aparte, separat de restul trairilor, la fel cum e si in realitate, de altfel. E prinsa printre discutii si intilniri de zi cu zi, intimplari mai mult sau mai putin spectaculoase, suflete pe linga care doar treci sau de care te izbesti, amintiri care se tin scai de tine si detalii din imediat – multe asemenea detalii, care pentru mine sint un ceva necesar in proza. Toate surprinse pe un ton degajat si ironic pe alocuri, dar o ironie discreta, nu una agresiva. Un ton de povestitor, cred ca asta imi place mult la Lucian Dan Teodorovici, ton care se adapteaza in functie de poveste…