Cartea are ca premisa un set de reguli. Una dintre ele este aceea ca povestea se termina in 1990, inainte ca profesorul sa fi implinit, asadar, 70 de ani. Alta este ca fiecare capitol constituie un raspuns la cite o intrebare mai ampla, precedata de un scurt recapitulativ evaluativ al conlocutorului (aici vor fi exceptii, pe masura ce povestea ia anvergura sau, mai degraba, pe masura ce zborul inspre cerul memoriei ia altitudine). Mi se pare evident ca, pe masura ce intrebarile – bine gindite, bine documentate – curg, placerea protagonistului de a povesti atinge culmi resimtite ca atare de catre cititor. Pe de alta parte, coautorii volumului au gindit textul cu un foarte bun simt dramatic, asa incit ceea ce citim devine, in acceptiune clasica, literatura. As putea incerca o comparatie cu Roland Barthes par Roland Barthes, spunind asa. Paul Cornea nu are datele culturale si individuale ale lui Barthes pentru a imbina avangardismul ideologic si estetic cu placerea de a scrie.
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.