in Suplimentul de cultura nr. 423

„Corpul e singurul meu animal de companie”, se confeseaza naratoarea in primul rind din ultimul roman al Anei Maria Sandu, o meditatie elegiaca pe marginea trecerii timpului, a pierderilor pe care le suferim (a inocentei, a exuberantei, a entuziasmului, a celor care ne-au influentat cumva viata), a transformarilor surprinzatoare, dar inevitabile care se produc in fiintele noastre pe masura ce din copii devenim adolescenti, apoi tineri, apoi nu foarte tineri si asa mai departe.(...)
Si Anei Maria Sandu fara indoiala ii iese. Am citit acest al treilea ei roman – poetic, ego-centric, adesea suprarealist, reusind sa dea farmec banalului, platitudinii vietii tocmai prin problematizarea lor – cu acelasi interes si placere avute, experimentate si la citirea romanului precedent, Omoara-ma.