pe bookaholic.ro

Una din provocarile cele mai evidente ale actului de a scrie proza scurta este, din punctul meu de vedere, ritmul. Asa cum nu merge sa scrii orice, pentru ca nu orice este interesant, tot asa nu merge sa scrii oricum. Proza scurta, prin urmare, nu numai ca te obliga sa fii concis prin intinderea ei limitata, dar chiar si aceasta concizie trebuie sa respecte niste reguli. In ce ma priveste, incerc sa nu-i dau cititorului timp sa-si piarda interesul, pentru ca in momentul ala stiu ca l-am pierdut. Fiecare cuvint e acolo pentru ca trebuie sa fie acolo si nu intimplator. Apoi, cind vezi lucrurile in felul asta si reusesti sa le asezi pe hirtie ca atare, se petrece un fenomen magic, anume ca cititorul este absorbit in lectura, in constructia textului tau. Daca se ajunge aici, deci, daca reusesti sa-l impiedici sa se ridice sa-si faca o cafea, sau sa faca orice altceva decit sa te citeasca pe tine, inseamna ca ai cistigat. Trebuie sa-l „magnetizezi” dincolo de orice indoiala, sa-l faci sa simta ca daca nu te va citi in momentul ala va pierde o informatie esentiala vietii lui.