pe bookaholic.ro

Odata e provocator sa gasesti subiecte pentru povestiri – sint la vedere, expuse, iar daca scirtiie se aude repede. Si trebuie sa gasesti 10-20 de teme bune pentru un volum, nu unul, ca la roman. Apoi e provocator sa gasesti unghiul bun din care vezi/spui povestea si sa o decupezi bine – e greu, pentru ca retetele nu functioneaza, trebuie sa ai instinct si un simt al proportiilor bine antrenat. O alta provocare poti gasi, constrins de spatiu, in concizie. In sensul asta proza scurta poate solicita un control al scriiturii (si, desigur, al fluxului ideatic) mai puternic, o tehnica mai buna. E greu apoi sa faci o lume sa traiasca in doar citeva pagini. Si e important ca cititorul sa simta ca lumea aceea se continua, inainte de prima pagina a povestirii si dupa cea din urma. Mai departe: tot ce se intimpla in povestire trebuie sa fie justificat, pregatit, iar ca sa reusesti asta intr-un spatiu restrins trebuie sa poti sugera „eficient” – nu e putin lucru. Sint multe provocari – daca ma gindesc la toate, incep sa vad proza scurta ca un sport extrem.