Legaturi de singe dovedeste inca o data ca Aurora Liiceanu are har de povestas, transforma studiul de caz in naratiune, cu episoade palpitante, impanata de scurte motto-uri din mari scriitori, ce lumineaza cotloanele povestii, cu formulari subtile: „Oricine isi poate revedea trecutul si, daca va afla in carti personaje in care sa se regaseasca, va avea un sentiment de recunostinta. Nu esti singurul care ai un anumit fel de trecut, nu esti singurul care vei gindi la fel ca altcineva. Sintem unici, dar ne asemanam pe bucatele.”
Si totusi, Aurora Liiceanu refuza categoric sa scrie fictiune, nu se aventureaza pe calea prozei, intuitia ii spune sa-si pastreze formula originala ce a consacrat-o si i-a transformat fiecare carte in bestseller. Reuseste sa se reinventeze de la o carte la alta: gaseste intr-un caz un subiect original, intr-o viata o poveste potentiala, intr-o persoana un personaj nedeslusit nici macar siesi, le scoate la lumina si ne uluieste de fiecare data.
