Insa o lectura mai atenta, mai detasata va descoperi cu totul altceva: cartea are si calmul obiectiv al autorului, si detasarea necesara constructiei sim-fonice. Cea care vorbeste e cind Tabita, cind Marta, amindoua personaje ale Martei Petreu. Ele intra si ies din scena fara sa semnalizeze anume. O fac ca alteri ai unui eu care isi construieste in seama lor integrarea. Cartea nu e doar a miniei si a rafuielii, ci si a impacarii, a echilibrului. Trudnic, fragil, dar echilibru. In acest fel, cartea iese din fragmentarea impusa de voci incongruente si timpuri fluctuante pentru a accede la sfericitatea general-umanului.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri