in Romania literara, nr. 34

Din perspectiva scriitorului romano-american, ceea ce individualizeaza totalitarismele de secol XX n-a fost atit dogmatismul ideologic, cit mai degraba caracterul grotesc: complicitatea dintre cruzime si spectacol, dintre ferocitate si artificiu, reunite in metafora Dictatorului-Clovn (preluata de la Federico Fellini). Dictatura ultimelor decenii a fost „un pitoresc amestec de brutalitate si farsa, de oportunism si ideologie”. (…)
Ciudateniile, paradoxurile, anomaliile grotesti trec inaintea arheologiei suferintei. Norman Manea rescrie istoria comunismului cu un manual de teratologie in fata; malformarea totala a organismului social se ghiceste in viciile de conformatie, in entorsele membrelor, in organele ingramadite fara logica. In aceasta ordine rasturnata, Primul Bolnav al tarii ii apare scriitorului drept singurul ins normal, capabil sa transfere nebunia (…) asupra intregii populatii.