in Familia

Doina Rusti este genul de prozator care nu are cum sa nu-ti placa. Proza ei vorbeste pe limba cititorului de acum, din Romania anului de gratie 2013. Iar subiectele pe care si le alege nu-l pot lasa indiferent nici pe cel mai dezinteresat om. Daca pina la acest roman, cele de mai sus se puteau doar intui, odata cu Mamica la doua albastrele va fi clar, cred, pentru oricine de ce cartile Doinei Rusti au avut parte pina acum de asa mare succes. Gasim aici, intr-o forma aproape declarativa, intentia autoarei dintotdeauna: de-a folosi actualitatea imediata ca sursa de inspiratie – si de a construi pe bazele ei, subtil, firesc, asa cum au facut toti marii prozatori la vremea lor, subiecte cu semnificatii universale/universalizante. Nu e deloc usor acest lucru, spectrul impresiei de fals, de sfortare pindeste la tot pasul. Doinei Rusti ii reuseste, insa, cu brio.