Romanul lui Saramago mizeaza mult pe toate tehnicile postmodernismului, de la parodie la pastisa, si de la privilegierea ludicului la jocul intertextual extrem de elaborat – si extrem de serios.
Distinctia pe care o vizeaza Saramago pe parcursul romanului sau devine, acum, extrem de clara: pe de o parte, avem de-a face cu o religie mitică (cea care incearca sa excluda experienta autentica a misterului), si pe de alta parte, cu o religie parabolica, cea care submineaza in permanenta toate datele consacrate ale realitatii si, in acest fel, aduce posibilitatea accesului fiintei umane la transcendenta, deschizind calea catre un Dumnezeu in care oamenii nu doar sa poata crede, ci pe care, datorita sacrificiului si iertarii lui Isus, sa-l poată si iubi.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri