pe blog Evantaiul memoriei

Afundindu-ma pagina cu pagina in viata personajului, inregistrind pe rind momentele, amintirile si gindurile sale, acestea m-au prins in universul lor pe care l-am perceput ca firesc. Recitind acum pasaje din carte, am gasit trairile lui Esther intr-adevar exagerate, redate parca in niste tuse mai groase decit observasem la prima lectura si am vazut ivindu-se din ele mult mai pregnant drama si inadaptarea personajului.
Mai surprinzatoare devin, in acest context, normalitatea, incercarile de adaptare si de integrare in viata sociala. Te-ai astepta, cumva, ca momentele in care este preocupata de ginduri sinucigase, in care resimte cu disperare nevoia de a se opri, sa fie foarte clar delimitate de orice alte activitati, ca si cum nu poate fi posibil ca cineva, intr-o singura zi, sa conceapa modalitati de a se sinucide si, in paralel, sa-si vada de viata.