pe bookaholic.ro

Ideea de a stringe interviurile, macar o parte din ele, intr-o carte e mai veche. Mi-am dat seama, pur si simplu, ca rezista dupa atita timp si ca nu merita lasate prin paginile revistelor – e mai usor sa cauti si sa citesti un interviu intr-o carte decit intr-o revista undeva la biblioteca. Precum critica literara, si interviurile sint un discurs asupra literaturii, sint texte insotitoare, la granita dintre memorii si eseu, astfel ca importanta lor e mai mare decit s-ar crede.
[...] Nu e nici o tehnica personala, e vorba de curiozitate, documentare, spontaneitate, improvizatie. In masura in care intilnesti personalitati diferite, oricum nici un interviu nu seamana cu altul. Cum am mai spus, orice dialog este, de fapt, un fel de confruntare intre cel care vrea sa afle cit mai multe si cel care nu e dispus sa spuna decit ce-l avantajeaza. Mie nu-mi place sa provoc, spre exemplu, mie imi place sa ispitesc si, daca pot, sa-l fac pe celalalt sa se gindeasca la lucruri la care nu s-a gindit, sa-l fac curios pe el insusi cu privire la ce ar putea spune. Incerc sa fac din interviu un dialog prietenesc. In fond, la final, amindoi vom fi la fel de cistigati din schimbul de intrebari-raspunsuri.