La o prima vedere, Iubita locotenentului francez poate parea un roman de iubire plasat la mijlocul secolului al XIX-lea, in plina epoca victoriana. Ar putea fi perceput si ca o replica la romanele scrise in acea perioada, care au impus o anumita imagine – de cele mai multe ori idealizata – a epocii victoriene, asa cum au facut-o, de exemplu, romanele lui Charles Dickens.
Ca nu asa stau lucrurile ne demonstreaza, in primul rind, desele aluzii la evenimente din secolul al XX-lea, cele mai multe legate de cel de Al II-lea Razboi Mondial. Autorul nu ezita sa condamne cele doua „plagi” care au bintuit veacul care tocmai a trecut: nazismul si comunismul. Comentariile metatextuale reprezinta, de cele mai multe ori, descrieri ale perioadei victoriene, ale moravurilor vremii, dintr-o perspectiva comparatista, caci exista in permanenta o referire la secolul al XX-lea, conventia literara fiind, astfel, dezvaluita fara nicio retinere. Cu alte cuvinte, cititorul nu este lasat sa uite ca are de-a face cu o poveste.
